'Ai dat cu piciorul tuturor celor care te-au vrut cu adevărat şi care au ţinut la tine!', se aud din ce în ce mai des voci dezamăgite.
'Nu poţi să dai speranţe cuiva, dacă nu ai parte de sclipire, de acea scânteie care schimbă ceva în tine, care te face să te simţi viu.' răspund la nesfârşit, aproape sfârşită.
'O să-ţi iasă pe ochi sclipirea asta! Adică tu să-l iubeşti, nu, în loc să te iubească el?!' mi se aruncă în faţă cu un oarecare dispreţ. De parcă a iubi e o boală.
'Nu, să ne iubim împreună!' strig cu disperare. 'Să ne potrivim în ciuda tuturor defectelor şi diferenţelor ce ne definesc, să fim unul pentru celălalt, să se împartă fiecare clipă în jumătate, iar fiecare bătaie de inimă să fie când pentru sine, când pentru celălalt.' şoptesc doar pentru mine...
Nu am să înţeleg niciodată ce sens are să îţi mai împarţi timpul cu cineva, dacă între privirile susţinute sau doar aruncate pe furiş, nu există unde electrice, să oprească orice gând şi orice urmă de raţiune. Sau să îţi împărtăşeşti trăirile fiinţei cu cineva, dacă nu există complicitate şi co-participare, cu deadinsul, cu totul. Ce sens are să mai duci dorul cuiva, dacă între voi nu există pic de eternitate, pornit din simplitate şi dăruire de sine? Cu ce să-ţi înveleşti trupul în singurătate, dacă nu cu amintiri create în doi, cu taine ascunse ce ne compun pe 'noi', şi nu ne mai împart pe noi în doi?
Refuz să mă dăruiesc unei relaţii, unui om pentru care sufletul meu să nu se rostogolească pe derdeluşul fericirii, şi fără de care să nu poată gusta curcubeul, şi ploaia, şi firul de iarbă abia crescând. Refuz să îmi împart clipele de viaţă cu un om care să nu mă ţină de mână, în tot ceea ce însemn eu, în tot ceea ce ne conturează pe noi.
4 comentarii :
Hola!
Draga Deniza, eu sunt total de acord cu tine. Ar fi multe de spus, am să încerc însă varianta scurtă.
Viaţa este minunată şi are rolul de a ne fi învăţător. Totul ne învăţă, de la pietre, la evenimente şi la oameni. Viaţa e şi simplă. Fricile noastre o complică. Iubeste cand iubesti cu adevarat si spune asta. Doar atunci. Nu mereu, nu oricui... Nimic din ce merita nu vine usor si mereu vei intalni obstacole in calea visurilor si a principiilor tale. Fii tare, nu renunta. Crede in tine şi daca simti cu adevarat ca trebuie sa faci ceva, atunci nu lasa pe nimeni sa iti schimbe decizia. Mergi pana la capat pe drumul tau si daca e o jungla in fata ta, taie tot si fa carare :)
Eu simt la fel ca tine. Sa ai alaturi un om care sa te inteleaga din priviri, sa vezi cum are un zambet doar pentru tine, sa vrei sa fii mai bun doar pentru persoana respectiva, sa te umpli de el este cel mai frumos sentiment din lumea. Si eu prefer asta, decat jumatatea :)
Crede, Deniza! Zâmbeşte şi crede :)
”Refuz să mă dăruiesc unei relaţii, unui om pentru care sufletul meu să nu se rostogolească pe derdeluşul fericirii, şi fără de care să nu poată gusta curcubeul, şi ploaia, şi firul de iarbă abia crescând.” - foarte frumos spus! Sunt sigură că fiecare suflet își are perechea. :)
Mulţumesc, Marin, o să merg pe mâna ta, asta pentru că mi-ai citit gândurile 'Sa ai alaturi un om care sa te inteleaga din priviri, sa vezi cum are un zambet doar pentru tine, sa vrei sa fii mai bun doar pentru persoana respectiva, sa te umpli de el este cel mai frumos sentiment din lumea.' Aşa să ne-ajute Dumnezeu :)
Mulţumesc, aşa cred şi eu. Aşa sper :)
Trimiteți un comentariu