miercuri, aprilie 13

De ce să pleci, de ce să mai rămâi?

Cum știi că e timpul să pleci dintr-o relație? Cum știi când trebuie să închizi ușa sentimentelor și să lași în urmă ce a fost? Cum știi când nu mai are rost să lupți? Nu știi, dar simți. Simți că inimile voastre nu au apucat să se sincronizeze în timpul dansului în doi. Simți că e obositor să mai stai. Dar e dureros să pleci. Despărțirea doare fizic, dar singurătatea în doi, monotonia, lipsa de comunicare și de atenție, dor la un nivel metafizic.

Sunt oameni care intră în viața ta atât de firesc și de natural, încât sufletul tău pare să îi recunoască... de undeva. Nu se mai întreabă de ce, de unde, dacă merită, dacă nu. Îi e liniște să îi știe aproape, îi e drag să îi cuprindă în brațe și uită tot ce a învățat până la ei. Și, deși sunt oameni dichisiți și aranjați până la ultimul fir de păr, deși mirosul de parfum te îmbată până la extaz, urmele de noroi pe care le lasă în urma lor după un timp, parcă nici nu li se potrivește. Parcă nu ar fi ale lor, parcă nu-ți vine să crezi că e vorba de aceeași persoană. Atât de bine-și joacă rolul, încât nici măcar nu poți concepe că ei îți provoacă atâta nefericire.


În momentul în care devii nefericită, însă, e timpul. Înțelegi atunci că micuțul Cupidon ți-a jucat o farsă și că e timpul să te trezești din visare. Plecarea doare, știu. Ți se rupe sufletul uneori, ți se pare că nu va trece niciodată. Sentimentele vor rămâne, asta e clar, ba chiar se vor acutiza în lipsa celuilalt, până când se vor face cenușă. Sau până când devii cenușă, pentru că în momentul în care, perioada de „doliu” după sinele pierdut trece, chiar simți că renaști ca o pasăre Phoenix. Ești alt om, mai puternic, mai viu, mai ancorat în realitate.

După ce durerea dispare și regretele se estompează, după ce uitarea practic se așază peste ele, începi să înțelegi care a fost de fapt lecția pe care trebuia să o înveți de la persoana respectivă. Îți dai seama că, deși ea a jucat un rol actoricesc în relația voastră, în viața ta a jucat rolul de a sădi în tine niște lucruri care să te ajute să crești, să evoluezi și să te pregătească pentru viitor. Atunci începi să fii recunoscătoare pentru ceea ce ai învățat, pentru ceea ce ai trăit, pentru omul pe care l-ai întâlnit.


Despărțirile dor, dar când muzica se oprește, nici dansul nu-și mai are rostul. 
Trimiteți un comentariu