sâmbătă, aprilie 2

Insomnie

Ce ciudat e să auzi oraşul 
cum doarme.
Ca un copil uriaş
se întinde sub stelele reci
şi visează la un nou răsărit
de parcă ar fi plămădit 
din mare.
Ce ciudat e să nu îi mai simți 
pulsul agitat
şi să-l priveşti cum se înveleşte
în plăpumi de păcură
ca şi când 
frigul de peste zi
i-a intrat în oase
şi l-a umanizat,
peste noapte.
Trimiteți un comentariu