Singurătatea

Singurătatea poate căpăta chipuri ciudate.      

Uneori e un soare
ridicat ca un zmeu
în oglinda cerului de purpură.

Alteori,
e ca un copac dezgolit
într-o livadă cu pomi înfloriți
în miez de primăvară.        

Uneori e o lumânare în geam,
ca un far aprins
pentru naufragiații rătăciți
în adâncurile sufletului.

Alteori,
e ca o alintare a inimii
obosită de agitația lumii.