sâmbătă, decembrie 22

Omul fără sentimente

În creierul meu se construieşte o cale ferată,
Ce face legătura între lumea reală şi cea interioară,
Ca să nu mă pierd între cele două existenţe.
Am o durere oarbă de cap
Şi nu e de mirare,
Căci ochii mei nu mai exprimă decât timpul.
De curând,
Mi-am înlocuit inima cu un ceas de metal,
Ca să pot fi şi eu un om normal,
Nu unul ghidat de sentimente;
Aşadar, să nu te mai aştepţi la vorbe dulci, căci,
Deşi încă simt cum îmi aleargă sub piele
O miriadă de furnici,
Iar păsările, se zbat şi ele,
În loc de buze... m-am trezit cu un arici.

Trimiteți un comentariu