luni, august 27

Utopic

Ţi-aş legăna chipul blând şi ţi-aş gâdila tălpile, să nu pleci de lângă mine. Ţi-aş săruta genele şi ţi-aş îmbrăţişa buzele, să nu mă uiţi. Ţi-aş fi mamă, soră, prietenă şi iubită, să nu duci lipsa nimănui... să fiu lumea ta. Cu sufletul meu, aş iubi sufletul tău, să ne contopim întru veşnicie.
Te-aş iubi... dacă aş şti să iubesc.


Dar, iartă-mă dragule, că inima mea nu bate din iubire. Iartă-mă, că în mine se nasc zi de zi fluturi şi nu sentimente. Iartă-mă, că sunt atât de liberă şi totuşi atât de captivă în visul meu. Iartă-mă, că mă îndrăgostesc de vise.
Realitatea mă sperie!
Am rămas încolţită într-o utopie, ce mă hrăneşte cu puţină plăcere şi puţină suferinţă, atât cât să nu mă trezesc.

Trezeşte-mă, când vei fi pregătit să înfrunţi furtuna.

11 comentarii :

Lumea din oglindă spunea...

un text trait. frumoase ganduri

S. spunea...

Scrii interesant. Bravo ! :)

Prinţesa în bocanci spunea...

visul e dragostea.
si dragostea e visul.

Unknown spunea...

Interesant punct de vedere...

Unknown spunea...

Hei, mersi!
Te mai aştept, cu drag!

Unknown spunea...

Trăit, e puţin spus. A curs de la sine, din străfundurile fiinţei mele...
Mulţumesc pentru vizită!

Teo Dor spunea...

Fericit acela pe care iubindu-l, va ști să te iubească!

Unknown spunea...

Ce drăguţ... aşa să fie! :)

Ana-Maria spunea...

Cât de frumos..
"Te-aş iubi... dacă aş şti să iubesc."
Dacă nu ar exista vise viaţa nu ar avea niciun scop.
Mi-a plăcut enorm postarea, m-a impresionat până la lacrimi!
Felicitări!

Unknown spunea...

Hei, mă bucur mult să aud asta!
Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi te mai aştept! :)

Lavinia Dance spunea...

frumos ai scris...
realitatea ne sperie pe toti dar trebuie sa o depasim.