luni, august 27

Utopic

Ţi-aş legăna chipul blând şi ţi-aş gâdila tălpile, să nu pleci de lângă mine. Ţi-aş săruta genele şi ţi-aş îmbrăţişa buzele, să nu mă uiţi. Ţi-aş fi mamă, soră, prietenă şi iubită, să nu duci lipsa nimănui... să fiu lumea ta. Cu sufletul meu, aş iubi sufletul tău, să ne contopim întru veşnicie.
Te-aş iubi... dacă aş şti să iubesc.


Dar, iartă-mă dragule, că inima mea nu bate din iubire. Iartă-mă, că în mine se nasc zi de zi fluturi şi nu sentimente. Iartă-mă, că sunt atât de liberă şi totuşi atât de captivă în visul meu. Iartă-mă, că mă îndrăgostesc de vise.
Realitatea mă sperie!
Am rămas încolţită într-o utopie, ce mă hrăneşte cu puţină plăcere şi puţină suferinţă, atât cât să nu mă trezesc.

Trezeşte-mă, când vei fi pregătit să înfrunţi furtuna.
Trimiteți un comentariu