Uneori, aş vrea să cobor în mine,
Acolo unde, în trecut,
Te-aş fi luat de mână să fugim în lume...
Dar mi-e teamă de lume!
Ştiu că de-ai fi acum, aici,
Mi-ai spune: "Lumea e cenuşă,
Sufl-o şi risipeşte-o!".
Dar parcă a trecut o veşnicie
De când nu mai eşti aici,
Căci am plecat, poate când era mai bine...
De teamă!
Şi acum îmi este,
Dar am îngenuncheat lumina în suflet,
Să pot veni la tine, chiar şi atunci când
Cerul nu mai e la locul lui;
Şi ţi-am umplut camera cu stele,
Şi-am pus şi luna într-un colţ,
Ca atunci când apari în visele mele,
Să fim cu ochii plini de ele,
Şi sufletele-ntinse sub bolţi...
4 comentarii :
emotionanta melodie,iar versurile sunt asa si acolo unde trebuie sa fie...literele curg perfect si se aseaza in sufletul meu...ca macii pe campie :)
Ce drăguţ! Vorbeşti numai în rime tu? ;))
Mă bucur că te-ai regăsit şi că ţi-a plăcut... şi te mai aştept cu drag! :)
doar la ocazii speciale si in momente in care sunt placut impresionat :) imi place cum scrii! Bun venit in Blogosfera Vrancea! :)
Mulţumesc frumos! Şi mie-mi place mult cum scrii, ţi-am citit poeziile de pe vechiul blog! :D
Trimiteți un comentariu