vineri, martie 2

Vântul schimbării...

Te miri de primăvara din ochii mei,
Ce-mi curge prin vene, până în tălpi,
Făcând să răsară ghioceii bucuriei...
Dar uneori e atâta toamnă,
Încât aud stropii de ploaie
Cum îmi picură în suflet.
Iar frunzele, la fel de neputincioase ca şi mine,
Se lasă rostogolite de vântul existenţei,
Sub aripile înnegurate ale nopţii,
Până la răsărit...



Trimiteți un comentariu