sâmbătă, mai 12

O veşnicie...

Uneori, aş vrea să cobor în mine,
Acolo unde, în trecut,
Te-aş fi luat de mână să fugim în lume...
Dar mi-e teamă de lume!
Ştiu că de-ai fi acum, aici, 
Mi-ai spune: "Lumea e cenuşă, 
Sufl-o şi risipeşte-o!".
Dar parcă a trecut o veşnicie
De când nu mai eşti aici,
Căci am plecat, poate când era mai bine... 
De teamă! 
Şi acum îmi este, 
Dar am îngenuncheat lumina în suflet, 
Să pot veni la tine, chiar şi atunci când 
Cerul nu mai e la locul lui; 
Şi ţi-am umplut camera cu stele, 
Şi-am pus şi luna într-un colţ,
Ca atunci când apari în visele mele, 
Să fim cu ochii plini de ele, 
Şi sufletele-ntinse sub bolţi...


Trimiteți un comentariu