joi, septembrie 1

E vechea toamnă, nouă...

Cu părul bălai ca spicul, 
Ud de ploi, plin de măceşe,
Sprijinit, greu, pe umerii rotunjiți
și maturi,
Cu buzele moi şi verzi,
Dulci ca bobul copt de strugure,
Cu rochie lungă, provocatoare
Brodată cu frunze, la poale
Şi un pantof tocit de drumuri...


Deodată o vezi c-apare,
Cu paşi mici, timizi, dar siguri,
Scuturându-se de lacrimi,
Tânără şi-nfloritoare...
E vechea toamnă, nouă,
Şi niciodată aceeaşi.

8 comentarii :

Goda spunea...

Frumoasa poezia de toamna:D

Aris spunea...

Copil drag, cand revin promit sa citesc tot ce am pierdut! Deocamdata, am topit cu ochi flamanzi de frumos toamna ta nehotarata.
Cu drag...

Virtualkid spunea...

Pentru ca inca mai tanjesti dupa vara, imi face placere sa iti las aceasta dedicatie.

Unknown spunea...

Virtualkid, îți mulțumesc pentru dedicație, dar nu pot spune că tânjesc după vară. Fiecare anotimp e deosebit și își găsește un locșor de cinste în sufletul meu. Poate sunt tristă, că nu am reușit să mă bucur de ea cum ar fi trebuit, nedând importanță acelor lucruri care ar fi putut să o facă specială.

Rucsi's Blog spunea...

Foarte frumoasa:D

Anonim spunea...

Mai frumoasa de atat poate fi?
Ce zici, asteptam sa o descoperim?

Unknown spunea...

Ana, cred că în curând o vom descoperi împreună! :)
Și cred că, da, putea fi mult mai frumoasă de atât...

Jimmi spunea...

asta mi-a plăcut. la nebunie. o descriere atât de umană și de vibrantă pentru ceva atât de abstract. multe personalizări de toamnă am citit, și de la clasicii de literatură, și de la mici bloggeri. asta ar fi clar în top 5.