joi, septembrie 1

E vechea toamnă, nouă...

Cu părul bălai ca spicul, 
Ud de ploi, plin de măceşe,
Sprijinit, greu, pe umerii rotunjiți
și maturi,
Cu buzele moi şi verzi,
Dulci ca bobul copt de strugure,
Cu rochie lungă, provocatoare
Brodată cu frunze, la poale
Şi un pantof tocit de drumuri...


Deodată o vezi c-apare,
Cu paşi mici, timizi, dar siguri,
Scuturându-se de lacrimi,
Tânără şi-nfloritoare...
E vechea toamnă, nouă,
Şi niciodată aceeaşi.

Trimiteți un comentariu