Fluturii verii au murit,
Mi-au murit pe buzele arse,
Iar pielea mi-a devenit ca o scoarţă,
De rămurele desfrunzite şi uscate.
Mâinile-mi tremură neputincioase,
Şi oasele-mi trosnesc mereu,
Iar picioarele mi-s reci şi încleştate,
Deşi sângele zvâcneşte-n trupul meu...
Miroase a toamnă şi a dor,
Şi vezi pe boltă păsările călătoare,
Berze, rândunici, privighetoare,
Ce prevestesc toamna în cor,
Lăsând amintiri şi regrete în urma lor...
Timpul trece, cernit parcă în morile de vânt,
Iar sufletul meu creşte şi se deosebeşte,
De apă şi pământ...
Timpul trece, cernit parcă în morile de vânt,
Iar sufletul meu creşte şi se deosebeşte,
De apă şi pământ...
4 comentarii :
Superb final de vara ai descris in randurile tale cu nuante ruginii, tomnatice...totusi...mai putem pastra fluturii? Inca putin...te rog! :)
Pace si dragoste!
Superb...s-a dus si vara asta:D
Timpul a mai luat o vara, cu fluturi, cu pasari, cu trairi si momente de neuitat, cu rasaturi si apusuri racoroase si amiezi inrosite de vapaia uriasului, cu tot...
Imi place poezia!:)
'Miroase a toamnă şi a dor,
Şi vezi pe boltă păsările călătoare,
Berze, rândunici, privighetoare,
Ce prevestesc toamna în cor'
atâta de nostalgică strofa asta.. pastelată. și îmi place cum sună rima.
Trimiteți un comentariu