duminică, decembrie 5

Cântec alb

Picături cerate de ploaie,
Fierbinţi, aspre, tremurânde,
Se mişcă în ritm;
Al cântecului inimii...
Cerul mi s-a topit în palmă,
Pigmentu-i marin,
Sfâşiindu-se în aripi de fluturi,
Albi, ca lacrimile mele, îngheţate...
Ecoul clopotului ce-mi bate-n suflet,
Insuflă negre şoapte,
Perforate în timpanul pietruit.
Stropii de ploaie s-au uscat,
Au devenit albe speranţe,
Gânduri curate şi fulguite,
Scârţâind în lobul urechii,
Ca un acord de chitară,
Uitat în ierni dezacordate,
Îmbrăţişaţi în focul palid,
Cu miros de măr şi scorţişoară...

7 comentarii :

Anonim spunea...

stropi de ploaie ce se rostogolesc frenetic spre pamant, de undeva din inaltul cerului. in drumul lor spre noi, atat de mare le e concentrarea ca incremenesc prefacandu-se in fulgi. Fulgii plutesc, cuprinsi de iubire si chemati de glasul zapezii ce scrasneste sub greutatea omului. O imagine ce reprezinta un sigiliu de ceara - astfel se sigileaza in inima noastra mirosul inconfundabil al Craciunului !

Unknown spunea...

Hm... ai zis mai frumos ca mine. Eu ce fac acum?! :D

Anonim spunea...

Cerul mi s-a topit in palma si stropii de ploaie s-au uscat/au devenit albe sperante sunt cele doua versuri care imi plac nespus de mult :)

P.S.: sper ca mosul a trecut si pe la tine de dimineata :). la multi ani de mos nicu' :)

Unknown spunea...

Hei... merci! :)

Lavinia Dance spunea...

"Stropii de ploaie s-au uscat,
Au devenit albe speranţe" am sa fur si eu o speranta de aici, pentru ca, chiar am nevoie de una. foarte frumos ai scris>:D<

Unknown spunea...

Mă bucur! :)

Andreea T. spunea...

superba poezia:X si mie imi plac versurile astea "Cerul mi s-a topit in palma si stropii de ploaie s-au uscat/au devenit albe sperante"

alt lucru care imi place "6(acum 7 cu mn:D) oameni de zapada":X ce fain:D