marți, decembrie 7

Globuleţ de lumină

Mi-e faţa perimată,
Iar bujorii au înflorit în incipitul iernii,
În obrazul străveziu, ca al cerului,
Urme de buze, ca un autograf,
Şters întinse, pe pomeţii înflăcăraţi,
Cu porii topiţi în flacăra lumânării,
Ce-şi scurge lumina ochilor,
În suflete aprinse, agăţate în crenguţe firave,
De brad împodobit cu fundiţe de zăpadă...

Moş Crăciun stă la fereastra sculptată în poezie,
Ne priveşte cu ochii migdalaţi şi tineri,
Şi cântă colinde aburinde,
Decorând geamul cu zâmbete, aproape reale,
Cu degetu-i împletit cu magie.
Trimiteți un comentariu