vineri, octombrie 26

Nu mă întreba nimic...


Ah! Sufletu-mi, pasăre sălbatică,
Aleargă în mine,
Din cap până-n picioare
Şi-mi gâdilă tălpile,
Cu genele-i lungi şi-nrourate.
Dar acum, simt cum se zbate, 
Între gratiile osificate,
Şi, de plictis, îşi tatuează
Aerul rece şi frunzele tocite,
De dimineaţă,
Dându-mi o puternică durere-n piept...
Dacă mă strâmb,
Nu mă întreba ce mă doare,
Căci pe buze-mi stă... sufletul.



Trimiteți un comentariu