Deșertic...

Te-am așteptat atât de mult,

Încât mi-au apărut curcubee 

Sub ochii atrofiați de oboseală,

Iar în obrajii arși de soare,

Mi s-au înrădăcinat firișoare de sânge,

Coagulate de vântul inerției.

Am încercat să te sărut,

Dar buzele mi-au crăpat

Când au atins deșertul din tine;

Am încercat să te îmbrățișez,

Dar mâinile s-au legat între ele

Negăsind nimic în tine;

Am încercat să mă apropii de tine,

Dar picioarele mi s-au afundat

În noroiul din mintea ta.

Ești o himeră a trecutului,

Sau un suflet rătăcitor,

Rupt din propria existență...