miercuri, iulie 18

Deșertic...

Te-am așteptat atât de mult,
Încât mi-au apărut curcubee 
Sub ochii atrofiați de oboseală,
Iar în obrajii arși de soare,
Mi s-au înrădăcinat firișoare de sânge,
Coagulate de vântul inerției.
Am încercat să te sărut,
Dar buzele mi-au crăpat
Când au atins deșertul din tine;
Am încercat să te îmbrățișez,
Dar mâinile s-au legat între ele
Negăsind nimic în tine;
Am încercat să mă apropii de tine,
Dar picioarele mi s-au afundat
În noroiul din mintea ta.
Ești o himeră a trecutului,
Sau un suflet rătăcitor,
Rupt din propria existență...