joi, mai 24

Pact cu ploaia...

Cuprind în palme toată ploaia,
Să îmi străpungă pielea
Cu unghiile-i sticloase,
Şi să îmi săreze cuvintele...
Prea îndulcite de vorbele tale!

Închid ochii şi simt cum,
Printre degete-mi curge nisip,
Iar la ureche-mi cântă pescăruşii;
Şi privesc în cioburile oglinzii fără timp,
Ca să văd cum în privire, mi se sparg valurile mării...

Ah, ce dor îmi e de mare, de dansul ei ameţitor,
De vara de-altădată...
Ce dor îmi e... de cea care-am fost odată!
Ce dor îmi e de mâna... ce mă strângea cu dor!...

Dar acum, mi-a rămas doar ploaia,
Ce mă ceartă sau m-alină,
Că-i acidă... sau senină...
Căci ea vine mereu la mine... iar eu îi povestesc de tine,
Şi îmi stinge-n loc văpaia, de-a te-aduce iar la mine.

Trimiteți un comentariu