Ia, veniţi şi priviţi,
Cum pe piept îmi cresc macii,
Ce ascund vârsta maturităţii
La umbrele infinităţii,
Şi cum umerii mi se apleacă,
De parcă duc pe ei tot Universul,
Iar stelele se scurg în lacrimile divinităţii,
Însă nu pier, ci îşi caută în continuu,
Drumul către un alt cer...
Eu mi-am găsit pacea,
Căci le-am redat libertatea păsărilor nopţii
Şi mă simt mai înţeleaptă decât însuşi Gandhi,
Căci am descoperit în mine,
Prezenţa a milioane de eu-ri,
Ce mi-ar putea ţine de cald şi de urât,
Pe parcursul întregii călătorii,
În aflarea celor două mari Universuri.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu