Te-ai întors, izbind în ape,
Stânci lovind şi sfărâmând...
Eu credeam că eşti în lume,
Inimi frânte vindecând;
Dară tu, nebun frumos,
Ce porţi mantia lui Eros,
Îţi găseşti în miez de noapte
Să-mi lipeşti pe buze şoapte,
Iar în suflet să-mi presari,
Albul stelelor din zări...
*
Vreau Luceafăr să-mi devii
Şi de noapte... şi de zi...
7 comentarii :
Superb!! Bravo, Deni! :)
Foarte frumos, o poezie pe gustul meul:)
Imi place foarte mult cum scrii, cum te exprimi si iti expui gandurile intr-un mod atat de special. Pe mine chiar m-au fermecat versurile tale si abia astept urmatoarea postare.
Foarte frumos:*
Buna dimineaţa! Bine te-am regăsit :) Se pare că îmi încep sfărsitul de săptămână în vis nebun :D
îmi place mult ritmul poeziei ăsteia. foarte muzicală , dulceagă
Exact, muzicala, mi-a placut la nebunie! cu siguranta o sa mai trec pe aici!! te inscriu si in blogroll!
felicitari ,Denisa!se vede ce iubire curata ascunzi in inimioara ta mica!
Trimiteți un comentariu