Strada mi-e pustie,
Nu se simte nicio suflare,
Printre umbrele teilor nu se vede nicio mişcare,
Noaptea, mândră de-a fi cântec şi amforă,
Întinzându-se pe umerii lumii;
Dar la mine încă mai licăre lumina-n ferestre,
O lumină aurie ca o caisă coaptă,
Iar ceasul bate orele două...
O singură lumină, într-un ocean de întuneric,
O singură stea, foşnind cu ecou pe drumul vieţii,
O singură suflare, stingând lumânarea,
Vestind sosirea dimineţii...
3 comentarii :
Frumoase randuri, chiar am urmarit cateva postari de ale tale si pot sa spun ca sctii frumos:)
Cool blog!
have a nice sunday
ciao
Matteo
Muy bonitos tus poemas,
si te gustan las letras te invito a mi blog.
saludos.
Trimiteți un comentariu