luni, septembrie 12

Nimeni, în noapte...

Strada mi-e pustie,
Nu se simte nicio suflare,
Printre umbrele teilor nu se vede nicio mişcare,
Noaptea, mândră de-a fi cântec şi amforă,
Întinzându-se pe umerii lumii;
Dar la mine încă mai licăre lumina-n ferestre,
O lumină aurie ca o caisă coaptă,
Iar ceasul bate orele două...
O singură lumină, într-un ocean de întuneric,
O singură stea, foşnind cu ecou pe drumul vieţii,
O singură suflare, stingând lumânarea,
Vestind sosirea dimineţii...

Trimiteți un comentariu