vineri, aprilie 8

Captivă în jocul cuvintelor...

Mi-e poezia, glas, dar şi tăcere,
E susur către suflet şi strigăt de durere;
E evadare! dar şi constrângere...
Se naşte din nimic, ca să devină totul,
Se naşte câte-un pic, ca să ridice inimi,
Căci în viaţă, ştim... să ne jucăm rolul,
Deşi, pentru unii, suntem doar nişte actori anonimi.
Mi-e poezia, un gând pustiu şi liber,
E amurg croşetat din lacrimi,
E răsărit izbucnind din fericire,
Sau poate... sunt doar cuvinte fără rime...
E noaptea captivă în camera goală,
E cântecul captiv în mine,
Sau poate, e doar o dorinţă vagă,
Fără suflare să ajungă la tine,
Şi să i te deschizi, ca prima oară...


7 comentarii :

Anonim spunea...

Poezia, un gand liber care din pustiul tacerii prinde glas...daca imi e permis sa faca o crosetare prin superbele tale versuri :)

Lavinia Dance spunea...

"Mi-e poezia, glas, dar şi tăcere,
E susur către suflet şi strigăt de durere;
E evadare! dar şi constrângere...
Se naşte din nimic, ca să devină totul,
Se naşte câte-un pic, ca să ridice inimi,"

sublim :X

o poezie poate ascunde multe.

Anonim spunea...

foarte frumos

Dominic Tautan spunea...

perfect!

Father spunea...

Foarte frumos Deniza C !
O zi minunata !

Bianca Dobrescu spunea...

Ce frumos!

Unknown spunea...

imi era dor....