vineri, aprilie 1

Pe umerii deșertăciunilor

Descoase-mi umerii,
Şuviţe subţiri şi dezordonate,
Din povara ce-mi sfărâmă os cu os,
Să-mi curgă pe șira spinării,
Ce sprijină culorile curcubeului,
De după ploile acide,
Ale sufletului, ale oamenilor, ale vieții...
 Despică-mi iluziile
Și înnoadă-mi rădăcinile în realitate..
Dezleagă-mi numele, misterele, privirile,
Dar nu-mi critica sentimentele;
Sprijină-mă.


Trimiteți un comentariu