Mi-e poezia, glas, dar şi tăcere,
E susur către suflet şi strigăt de durere;
E evadare! dar şi constrângere...
Se naşte din nimic, ca să devină totul,
Se naşte câte-un pic, ca să ridice inimi,
Căci în viaţă, ştim... să ne jucăm rolul,
Deşi, pentru unii, suntem doar nişte actori anonimi.
Mi-e poezia, un gând pustiu şi liber,
E amurg croşetat din lacrimi,
E răsărit izbucnind din fericire,
Sau poate... sunt doar cuvinte fără rime...
E noaptea captivă în camera goală,
E cântecul captiv în mine,
Sau poate, e doar o dorinţă vagă,
Fără suflare să ajungă la tine,
Şi să i te deschizi, ca prima oară...
7 comentarii :
Poezia, un gand liber care din pustiul tacerii prinde glas...daca imi e permis sa faca o crosetare prin superbele tale versuri :)
"Mi-e poezia, glas, dar şi tăcere,
E susur către suflet şi strigăt de durere;
E evadare! dar şi constrângere...
Se naşte din nimic, ca să devină totul,
Se naşte câte-un pic, ca să ridice inimi,"
sublim :X
o poezie poate ascunde multe.
foarte frumos
perfect!
Foarte frumos Deniza C !
O zi minunata !
Ce frumos!
imi era dor....
Trimiteți un comentariu