Dezbracă-mă de carne și de sânge,
Respiră-mi gândurile și expiră-mi fericire;
Lasă-mi sufletul de-o nuditate decentă,
Atât cât soarele să-l încălzească,
Iar aura-i, să strălucească...
Reinventează-mă, din răsărit,
Renaște-mă din mare, la apus,
Plantează-mi sufletul cu semințe de magnolie,
Într-un suflet cu ochii decupați din cer,
11 comentarii :
Cat de frumoasa este poezia! O sa dorm profund! De ce de magnolie?
La inceput am spus " Denisa ",
si m-ai iertat,
acum te felicit pentru
frumoasa ta poezie!
Marin, de magnolie, pentru că au ceva special... sunt mai deosebite, pentru mine :).
imi place la cei care scriu ca fiecare are un stil al lui propriu, diferit unic..
si tu faci parte din ei:)
poaeziile tale au ceva unic..cred ca daca as citi una asemanatoare intr-o carte fara sa stiu ca e scrisa de tine, as recunoaste-o :)
Am inteles :) Prin urmare, sa fie si ceva de genul Deniza, o poeta printre magnolii? Cum ti se pare? Imi pare titlul perfect fie al unei recenzii pentru poeziile tale sau pentru prefata unei carti.
wow..foarte frumos:X
Daca l-ai miscat pe Jigsau , e de bine !
ahh cata pasiune in randuri ;x.
Imi place enorm primul vers, dupa el nici nu mai pot citi, desi ochii imi alearga desigur pe ecran...
Foarte frumos!
mai,mai,mai :) reda-mi cuvintele...
Trimiteți un comentariu