vineri, decembrie 24

Roșu mort...

Tăișul cuvântului și al gândului,
Sfâșie marginea abisului,
Ce-și ascunde, timid,
Aripile împletite ale tristeții,
În măduva zâmbetului glacial...

Fulgii melcați ai iernii,
Și-au vânturat aura,
Printre cioburile de nisip străpunse,
De roșu mort!...
Crăciunul, ce înota în albul perlelor de valuri, altădată,
Acum e sec;
Zace-n mii de suflete, ce-l așteaptă să se-ntoarcă,
Ca s-aducă vii lumini și sclipiri albe, de ceară...

Trimiteți un comentariu