vineri, decembrie 24

Roșu mort...

Tăișul cuvântului și al gândului,
Sfâșie marginea abisului,
Ce-și ascunde, timid,
Aripile împletite ale tristeții,
În măduva zâmbetului glacial...

Fulgii melcați ai iernii,
Și-au vânturat aura,
Printre cioburile de nisip străpunse,
De roșu mort!...
Crăciunul, ce înota în albul perlelor de valuri, altădată,
Acum e sec;
Zace-n mii de suflete, ce-l așteaptă să se-ntoarcă,
Ca s-aducă vii lumini și sclipiri albe, de ceară...

9 comentarii :

BellaVanilla spunea...

Foarte frumoasa poezia:)

Craciun fericit!

Interzisa. spunea...

Taisul cuvantului---- imi place cum suna, imi place si ceea ce transmite... Cuvintele pot ucide, sau deopotriva, pot sa inaltze. Frumos,

Unknown spunea...

@BellaVanilla: Mulțumesc! :)

@Amanta ta: Într-adevăr, cuvântul are puteri magice. Ori te dărâmă, ori te înalță... Merci :).

Catalin spunea...

Sclipiri albe de ceară - pare nuntă sau botez...
Crăciun fericit!

Unknown spunea...

@Cătălin: N-are nicio legătură...

Anonim spunea...

Craciun fericit, Deniza!

Anonim spunea...

Frumos scris! Mă bucur să ... împărţim acelaşi "aer" de Crăciun, deşi mi l-aş fi dorit mai vesel, sau măcar fără ceaţa care ne-a pătruns zilele trecute până-n măduva sufletului şi-a gândului...
De An Nou ni se promise zăpadă ... ne-o fi mai bine...
Sărbători fericite, cu bună inspiraţie!

Daniel Alexandru spunea...

Craciun Fericit!
Te invit sa citesti :
http://www.tipimaginar.blogspot.com

Unknown spunea...

@Danielle: Merci! Și eu mă bucur că te-am descoperit! :)