sâmbătă, noiembrie 6

Răsăritul culorilor în asfințit!

Soarele și-a tremurat plecarea,
În privirea albăstruie a cerului;
Tristețea fiind mare,
Plăcile tectonice s-au ciocnit,
Creându-se explozie,
Din mantaua ascunsă sub aripile cerului,
Lavă roșie, fierbinte s-a întins
Pe toată suprafața violetă, plânsă,
Toți ochii rămânând fixați,
La minunăția ireproductibilă,
Nici de cei mai mari pictori,
Nici de cei mai talentați poeți...

6 comentarii :

Anonim spunea...

Maiestria lui Dumnezeu este infinita ...

Unknown spunea...

așa e! :)

Andreea T. spunea...

Frumos spus!:D:)

Aura spunea...

Superba imaginea creata!:)

Anonim spunea...

Mă gândesc acum ... că răsăritul poate fi extrem de frumos, dar că dacă nu avem suflet îmbibat cu dragoste nu prea îl putem vedea

Lavinia Dance spunea...

ce frumos ai scris :)