Soarele și-a tremurat plecarea,
În privirea albăstruie a cerului;
Tristețea fiind mare,
Plăcile tectonice s-au ciocnit,
Creându-se explozie,
Din mantaua ascunsă sub aripile cerului,
Lavă roșie, fierbinte s-a întins
Pe toată suprafața violetă, plânsă,
Toți ochii rămânând fixați,
La minunăția ireproductibilă,
Nici de cei mai mari pictori,
Nici de cei mai talentați poeți...
6 comentarii :
Maiestria lui Dumnezeu este infinita ...
așa e! :)
Frumos spus!:D:)
Superba imaginea creata!:)
Mă gândesc acum ... că răsăritul poate fi extrem de frumos, dar că dacă nu avem suflet îmbibat cu dragoste nu prea îl putem vedea
ce frumos ai scris :)
Trimiteți un comentariu