miercuri, ianuarie 29

Trăieşte că nu-i păcat!

Sunt zile care trec fără să lase vreo amprentă, în care timpul se scurge fără noimă şi fără folos. Sunt zile care trec cât ai clipi. Sunt zile leneşe, călduroase, pline de cărţi, şi doar cu o privire-două, aruncate pe furiş pe fereastră. Nu cea de facebook, căci aceea câştigă mai multe ocheade în locul celeilalte. Sunt zile în care tot ce vrei e să te întinzi în zona ta de confort... până dincolo de acum. Sunt zile albe şi pustii.

Dar alteori, zilele capătă strălucire de diamant, tocmai prin prisma momentelor unice şi nonconformiste, care rămân impregnate în suflet precum o pală de parfum. Zile care zâmbesc soarelui, sau ploii, sau zăpezii, datorită împăcării cu sine şi a bucuriei de a fi. Zile care capătă şi care dau culoare vieţii. Zile irepetabile, irezistibile, inefabile. Zile magice, pline de iubire. Zile care fac sângele să penetreze timpul cu putere, cu nebunie, cu pasiune.

Asta le lipseşte de cele mai multe ori oamenilor - pasiunea. Eu însă, deşi dau fiecărei zile culoarea pe care inima mi-o inspiră, nu-mi pot imagina o viaţă trăită fără pasiune. Nu mă văd alături de cineva care să nu ştie să viseze, să creeze ceva neobişnuit din ceva banal, care să nu ştie să vadă dincolo de linia orizontului. Nu mă văd lângă oameni care nu vor să evolueze şi să îşi depăşească limitele. Nu mă văd în cercuri existenţiale care mi-ar impune să văd şi să fac lucrurile într-un anumit fel. (Şi-aici s-ar putea insera subtil principiul suflării feminine: "Nu ştiu sigur ce vreau, dar ştiu exact ce nu vreau"). 

Totul porneşte de la faptul că nu mai suport să trăiesc într-o lume obtuză, în care oamenii doar pentru faptul că au programul încărcat, au impresia că sunt eficienţi şi că fac ceva cu viaţa lor. Ei bine, nu e chiar aşa, e nevoie de puţină creativitate, de puţină nebunie pentru a nu ne mai complace făcând lucruri standard, previzibile şi clişeice. Eu simt nevoia să descopăr nedescoperitul, să experimentez senzaţii, trăiri, sentimente, să explorez viaţa. Vreau să privesc, să simt, să trăiesc, să ascult, să iubesc şi să lucrez - cu pasiune. 

8 comentarii :

Anonim spunea...

Pune pasiune intr-o piatra si priveste-o cum devine munte!

Deniza C. spunea...

Cu multă muncă, evident. Frumoasă imagine! :)

Anonim spunea...

Mai numesti munca efortul sustinut prin pasiune? Nu, asta e CREATIE!

Deniza C. spunea...

Într-adevăr, atunci când eşti pasionat, munca depusă nu se resimte ca atunci când faci ceva fără plăcere, dar ideea e că trebuie să depui efort. Şi eu pot să creez muntele dintr-o piatră, doar vizual... Nu degeaba se spune că talentul se risipeşte dacă nu munceşti, nu crezi?

Marin Toma spunea...

Holaaa!

Plăcute texte citesc de la o vreme ;) Să vină voia buna şi încrederea cu fiecare fulg de nea şi cu fiecare rază de soare şi să se păstreze între ele în adierea vântului :) "Scoate" din tine tot ce e mai frumos şi foloseşte-l să coloreze lumea din jurul tău.

Deniza C. spunea...

Aşa am să fac, chiar ăsta e măreţul meu proiect pe acest an. Mă simt de parcă am renăscut din propria cenuşă; sunt o micuţă pasăre Phoenix şi nu vreau să las sentimentul ăsta să dispară :)
Şi-n plus, cu asemenea oameni ca tine 'primprejur' nu se poate altfel!

Anonim spunea...

Fara munca risipesti si ce detii deja asa este. Insa, eu am vrut sa subliniez faptul ca ce faci cu drag, daruire, cu pasiune, oricat efort ar necesita, revine asupra noastra cu placere, cu impacarea de sine, cu somnul linistit si pleoapele usoare.

Deniza C. spunea...

Întru totul de acord, după cum am spus :)