Şi s-a făcut lumină!

Făcând o retrospectivă, am realizat că mi-am dedicat ultimii ani căutării de sine. Ani trecuți cu folos, căci dacă nu te cunoşti pe tine, nu ştii ce să ceri de la celălalt, nu ştii ce să ceri de la viață. Am întors privirea spre interior întotdeauna, am încercat să înțeleg mecanismul sofisticat al sufletului meu, am încercat să dau un sens fiecărui sentiment, fiecărui gând. Nu pentru a face o analiză în profunzime a 'firului de păr', ci pentru a şti ce să fructific, ce îmi prieşte şi ce, dimpotrivă, distruge ceea ce am construit. Valul vine şi trece, dar nu întotdeauna e acel val diafan care se gudură la picioarele tale, ci se întâmplă să fie unul care să îți ia pământul de sub picioare, la propriu, de aceea trebuie să ştii să previi, să ai măsuri de precauţie.  

Ce este interesant, e faptul că, deşi m-am găsit şi m-am scăpat apoi printre degete, deşi m-am cunoscut şi apoi nu m-am mai recunoscut în oglindă, deşi m-am certat şi m-am oblojit, abia acum am ajuns să mă îmbrățişez şi să îmi mulțumesc, pentru ceea ce am făcut bun, atât pentru mine însămi, cât şi pentru ceilalți. Abia acum am realizat cât de important este să ai încredere în tine, şi nu doar să o ai, ci şi să o păstrezi, să o plantezi în pământul rodnic al trupului tău şi să o ocroteşti de rafalele de vânt ale vieții. Abia acum ştiu ce înseamnă să trăieşti, să râzi, să te bucuri de clipa de acum - numită viață. Abia acum pot să îmbrățişez alteritatea cu brațele şi cu inima larg deschise. Abia acum simt nevoia de a socializa, de a cunoaşte ce e nou, ce e vechi, ce este şi ce a fost. De a cunoaşte şi de a compara. Dar nu de a mă compara. Fiecare e unic şi trebuie să exploreze locurile virgine ale sinelui său, pentru a trăi în armonie cu el însuşi şi cu ceilalți. 

Sunt mândră să spun totuşi, că după atâta timp de căutări, încă mai găsesc răspunsuri, încă mă mai surprind, încă mă mai descopăr. Cunoaşterea e flacăra care luminează întotdeauna locurile întunecate... uneori chiar şi gândurile. Şi în plus, partea frumoasă e că niciodată nu se termină, nici măcar cunoaşterea propriului eu.