Străpunge-mi inima cu un ciob
din sticla spartă,
a geamului
ce mă apăra de realitatea aspră...
a geamului
ce mă apăra de realitatea aspră...
Nu lăsa copacii fără vlagă
să-mi răscolească sufletul
cu scârţâitul sumbru al crengilor,
şi să-mi scrijelească pe piept
tristeţea nemărginită a singurătăţii...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu