marți, noiembrie 5

Nașterea haosului

Mă doare strigătul unei clipe,
pauzadintredouăcuvinte
și ochiul plâns al universului,
ce se închide lent
peste sumbrele neanturi.

Mă doare zgomotul surd
și absurdul glasurilor
needucate și neștiutoare,
ce umplu golurile zidurilor
și strivesc sub talpa indiferenței
toate chakrele umane.

Mi-e haos și mi-e noapte între oase
și-mi pare că se nasc în mine
păsările albe ale eresului, 
bătăile inimii făcând o adevărată revoluție
în lumea abisală și fără corespondent
în care mă aflu... în care exist... 
Trimiteți un comentariu