În lumea de ieri,
În luna întâi, dintr-o primăvară târzie,
În zile de nisip, în cea dintâi dimineaţă,
Când statuile nu râdeau,
Pe la somnul freziilor,
Femeile, în faţa oglinzii,
Îşi expuneau feţele tăcerii,
Figurinele de ceară
Şi liliacul înflorit,
Ca nişte fecioare despletite,
În faţa unui artist,
A cărui tinereţe se citea
Pe faţa-i zidită în cuvinte,
Întru eternitate...
3 comentarii :
Reușești să fii atât de ”ascuns erotică” încât nu se poate să nu te admir,,,”îmbătat” de imaginea cuvintelor tale.
Teodor, m-a surprins afirmaţia ta, într-atât încât, am recitit poezia şi i-am descoperit şi eu "nuditatea".
Îţi mulţumesc, de asemenea, pentru cuvintele frumoase! :)
Mi-ai făcut pielea de găină!
Trimiteți un comentariu