luni, august 20

Octombrie cu miros de vară

Port în mine o mână de maci, firavi şi purpurii, ce răspândesc aroma clipelor de-o vară, veche, prăfuită şi stinsă, asemeni unei cărţi scorojite, dar care odată deschisă, e ca un ocean de imagini, de senzaţii, de parfumuri pe care le trăieşti şi le păstrezi în tine ca pe ceva sacru. O vară cu miros de cărţi vechi, cu nuanţe florale, cu cântec de mare şi cu bătăi de inimă; asta sunt eu. Sunt o vară veselă, dar şi cu accente nostalgice, deoarece viaţa am prins-o din stropii de ploaie, adunaţi într-o zi de Octombrie.
Fluturii sunt şi ei o parte din mine, căci printre macii strânşi în mine, e joc de fluturi aurii, reflexii ale soarelui ce se aruncă de pe un deget pe altul, încercând să-şi croiască un cer de care s-aparţină, asemeni unui păianjen ce-şi împleteşte pânzele, într-un loc unde se simte "acasă".


Tinereţea-mi, se poate ghici în pletele încâlcite cu fire de iarbă, sau pe chipu-mi cioplit într-un trunchi de mesteacăn... alb, subţire, dar nelipsit de cusur. De asemenea, se poate afla din crisalidele ce-mi sunt împrăştiate în numărul anilor ce-i port, dezvăluind lipsa de experienţă şi nevoia de a prinde viaţă.
Iar ochii, ochii-mi sunt pulberi de stele, ce strălucesc atunci când totul e armonios şi liniştit, când soarele pictează universul în nuanţe vii, când ploaia devine o contopire de trupuri, de sunete şi poezii, când zâmbetul unui copil îmi este împărtăşit, sau atunci când îmi atingi inima prin cuvinte şi atingeri fine.
Trimiteți un comentariu