De azi-noapte se cerne cerul cristalin,
Suflări de gheaţă rostogolindu-se
în ochi, pe tâmple, pe buze şi pe gât,
Până în suflet...
Mi-e plin sufletul de zăpadă,
Atât de plin încât, se purifică cu fiecare fulg
Şi renaşte cu fiecare bătaie,
de inimă.
3 comentarii :
da, ninge.
minunat ai scris!
iar eu, al treilea mac cazut pe zapada, zambesc la gandurile pure ale "poetului monoton" :)
Trimiteți un comentariu