Zbucium, dorință...

În obscuritatea sfâșietoare a nopții,

Inima mi se zbate atât de tare,

Încât, zidul tencuit sârguincios,
Pe față, pe gât, pe umeri

Și pe întregu-mi trup,

Se sfărâmă, piatră cu piatră.

Are o dorință simplă și inocentă
Și pentru ea se zbuciumă atât...

Ușor, ușor, începe să se prăbușească,

Dar în spatele lui rămâne o poartă,

Iar o cheie are oricine!

Însă doar una o va putea deschide,

... spre îndeplinire...