M-am așezat pe un scaun din lemn dur,
Mi-am lăsat capul ușor pe spate,
Rezemat de perete,
Și am răsfoit cartea vieții mele...
Cu ochii întredeschiși
M-am afundat în lumini și umbre,
Am alergat printre cuvinte,
Am sărit printre amintiri,
Până am ajuns la capitolul 15...
Am închis cartea brusc,
Iar în bătaia palidă a soarelui,
Bule de praf se ridicau agitate,
Spre nicăieri...
Ca și pașii mei nisipoși.
Am pus punct.
Acum o iau de la capăt:
O nouă carte, un nou capitol,
O nouă viață!
Trecutul rămâne înglobat în biblioteca de sentimente...
5 comentarii :
Trecutul tau e copilaria, minune!
Ea ramane langa sufletul tau si o sa-ti lumineze tristetile viitoare. In biblioteca cu sentimente, copilaria trebuie sa o asezi in raftul cu fericire!
Si eu as vrea un nou capitol dar parca mi-e greu sa pasesc spre un nou inceput...
ai scris frumos!
,,biblioteca de sentimente...,, superb !
invata din trecut ca sa stii sa traiesti in prezent pentru viitor :) ...
Tot ce știu deocamdată, este că trebuie să mă bucur de fiecare moment! :)
Trimiteți un comentariu