vineri, februarie 11

Punct și de la capăt...

M-am așezat pe un scaun din lemn dur,
Mi-am lăsat capul ușor pe spate, 
Rezemat de perete,
Și am răsfoit cartea vieții mele...
Cu ochii întredeschiși
M-am afundat în lumini și umbre,
Am alergat printre cuvinte,
Am sărit printre amintiri,
Până am ajuns la capitolul 15...
Am închis cartea brusc,
Iar în bătaia palidă a soarelui,
Bule de praf se ridicau agitate,
Spre nicăieri...
Ca și pașii mei nisipoși.
Am pus punct.
Acum o iau de la capăt: 
O nouă carte, un nou capitol,
O nouă viață!
Trecutul rămâne înglobat în biblioteca de sentimente...
Trimiteți un comentariu