joi, februarie 17

Oprește-te o secundă... !

Peste case zgribulite, slab luminate, 
Îngeri de zăpadă se așază și le veghează sufletele,
Pe timpul friguroaselor nopți.
Copacii stau neclintiți,
Își pictează umbra pe străzile pustii și reci,
Păsări albe scuturându-le crengile amorțite;
Și mă urmăresc discret, cu coada ochiului...
Pe mine, omul călător în a mea viață,
Omul culegător de lecții și de zâmbete,
Contemplatorul oamenilor și al universului ce-mi adulmecă pașii.
Eu sunt eu și sunt atât de entuziasmată
Și de împlinită, căci singurătatea nu-mi e cunoscută!
Sunt păzită de doi îngeri,
Unul ceresc, celălalt de suflet... sora mea!
Mergem de mână pe urme bătătorite,
Urmărim fericirea împreună,
Iar fulgii sclipicioși de zăpadă ne acoperă, ne sorb, ne iubesc,
Deși frigul ne topește.
Grăbite, înghețate,
Am oprit-o în mijlocul furtunii de alb... și i-am zis:
Îi vezi?... cum se zbenguie în unica lor secundă de viață?
Îi simți?... se topesc de plăcere pe obrazul tău însuflețit.
Îi auzi?... cum se nasc... și mor?


8 comentarii :

Jigsau spunea...

frumos :X

Anonim spunea...

da, Deniza...si eu ii aud si ii vad :)

Nu sunt in masura sa iti dau lectii, dar iti trimit un teanc mare de tot de zambete :)

Iris Tiron spunea...

,,Îi auzi?... cum se nasc... și mor?,, superb ... pacat ca au o viata scurta la cat de frumosi sunt

Anonim spunea...

multumesc pentru vizita si pentru aprecieri. Ai un blog cu totul deosebit, foarte frumos.

Anonim spunea...

raspunsul la intrebarea ta e Da ;)

Lavinia spunea...

"Pe mine, omul călător în a mea viață,
Omul culegător de lecții și de zâmbete,"
foarte adevarat ai scris aici, in fiecare zi din viata invatam cate ceva.
frumoase versuri.

Deniza C. spunea...

Da, fiecare zi aduce-n spate câte-o lecție... o lecție ce-ți îndreaptă pașii pe drumul cel bun... vreau eu să cred.

Kateryna spunea...

Frumoase versuri :-)