luni, februarie 28

Cu sufletul în privire...

Mi-am apropiat obrazul de universul dintre noi,
Dintre oamenii noi, oamenii vechi...
Şi am realizat, că toţi, indiferent cum am fi,
Frumoşi, hidoşi, deştepţi sau nu,
Suntem oameni! Oameni cu suflet.
Şi nu contează în ce loc al ţării sau al pământului te afli,
Sufletul îţi vorbeşte din priviri!
De ce când ne dăm seama de lucrurile astea...
... e prea târziu?
Oare toate lacrimile şi zâmbetele scurse, dorite...
... sunt degeaba?
Cred că toate au un scop bine definit!
Acela de a fi mai buni, de a ne schimba,
De a ne cizela şi de a ne corecta caracterele meschine...
Să fim într-adevăr, oameni... nu doar suflete efemere.

Trimiteți un comentariu