luni, februarie 28

Cu sufletul în privire...

Mi-am apropiat obrazul de universul dintre noi,
Dintre oamenii noi, oamenii vechi...
Şi am realizat, că toţi, indiferent cum am fi,
Frumoşi, hidoşi, deştepţi sau nu,
Suntem oameni! Oameni cu suflet.
Şi nu contează în ce loc al ţării sau al pământului te afli,
Sufletul îţi vorbeşte din priviri!
De ce când ne dăm seama de lucrurile astea...
... e prea târziu?
Oare toate lacrimile şi zâmbetele scurse, dorite...
... sunt degeaba?
Cred că toate au un scop bine definit!
Acela de a fi mai buni, de a ne schimba,
De a ne cizela şi de a ne corecta caracterele meschine...
Să fim într-adevăr, oameni... nu doar suflete efemere.

6 comentarii :

Jigsau spunea...

toti suntem ..apa + pamant...

29decembrie spunea...

eu cred ca toti am fost candva un suflet efemer..

DINOeverest spunea...

Vorbim aceeasi limba deci...:)

Anonim spunea...

sunt de acord cu ce ai scris!
lacrimile si zambetele nu au fost niciodta degeaba, toate au un rost oricat de neinsemnate ni s-ar parea anumite lucruri.

Anonim spunea...

Sa fim deci oameni cu suflete :)
Eu o sa incep printr-un martisor din zambete calde ascuns intr-un fulg de zapada :) Ti-l trimit impreuna cu urari de la multi ani pentru ziua de azi :)

Anonim spunea...

iti doresc o primavara frumoasa!>:D<:*