Ce fior rece mă încearcă pe șira spinării!
Și ce greu îmi respiră sufletul!
Inima-mi vorbește în șoaptă,
I-au sugrumat glasul cu noile vești...
E atât de liniște în jur,
Și o calmitate exacerbată.
Dar ce foșnet, ce zumzet de gânduri!
Și ce nesiguranță se propagă în mine!...
De ce mă cuprinde teama?
Am atâta lume lângă mine, chiar și departe,
Dar cu sufletul lipit de-al meu...
Știu că va fi totul bine,
Că-L am aproape pe Dumnezeu!...
4 comentarii :
foarte frumos!:)
Eu sunt cu tine !
( şi te aştept să vii :d )
Merci! O să vin, dar mai încolo! :)
Deniza, ce frumoasa e poezia! :)
...
...
Trimiteți un comentariu