miercuri, ianuarie 12

Oamenii sufletului meu...

Cu ambele mâini, tremurânde,
Mi-am desfăcut sufletul, petală cu petală...
Ineluctabil, o lumină puternică,
Ca un trezit de soare,
S-a despicat din întuneric și mi-a deschis ochii,
Strâns închiși, de teamă.
Acea lumină, era creată de sufletele rupte din rai,
Rupte din înțelegere, din bunătate... din iubire...
Și toate astea, aparțin oamenilor sufletului meu!
... Luminii ochilor mei și iubirii înflorite în focul vieții.
Ei îmi sunt viața!

Mulțumesc,
suflete pure!
Trimiteți un comentariu