Îmi cuprind inima în palma dreaptă,
Încovoiată,
Și-i ștrangulez tremurul vocii.
Lacrimile curg în cenușă;
Se sparg în liniștea neliniștită,
Ce domină, inconștientă,
Vorbele mute ale inimii...
Zi după zi, încovrigate,
Gândurile înrămuresc,
Visele îmbătrânesc,
Sugrumate,
De ridurile dorinței,
Arzând pașii sticloși ai iernii,
Ochii-i încețoșați privind din umbră;
Din umbra trupurilor neînsuflețite,
Ale ceasului înglobat în suflul arterelor...
2 comentarii :
Frumoasa poezie :x :x mi-a ajuns direct la inimioara :) , frumos de asemedea si stilul tau , blogul . te astept si pe la mine
Scrii frumos. Am vazut multe bloguri asemanatoare cu al tau dar pe nici unul dintre ele nu am stat sa citesc ca pe al tau. Succes
Trimiteți un comentariu