duminică, noiembrie 14

De suflet...

Atât de cald, de liniştit, de tandru, mă priveşte cerul... Atât de neliniştită, de tulburată îi răspund la privire... Ce calm şi ce dulce îi e surâsul şi nenăscută-mi e dragostea. Mă inundă cu căldura galbenului ce se propagă în suflet, mă înalţă pe braţele-i rozalii şi mă priveşte cu ochii-i de-un albastru transparent, profund... Lumina sufletului său face umbră pământului, nemaivăzându-ne unii pe alţii, eclipsându-ne... Cu o mângâiere de suflet, cu o sărutare de gânduri liniştite şi sincere, îmi arată drumuri limpezi şi înseninate, presărate cu zâmbete...

Un comentariu :

Anonim spunea...

imi place jocul asta pe care mintea greu il cuprinde dintre intuneric si lumina :) ..