sâmbătă, octombrie 2

Frânturi de amintiri

Vântul ţipă în şoaptă,
Buzele crapă, însângerând cuvinte,
Îngerii nu mai cântă la harpă,
Pământul se deschide sub paşii timpului;
E secetă.
Arunc picături de amintiri în crăpături,
În fiecare loc răsărind o floare;
Cu imagini din tumultoasa-mi viaţă,
Imprimate, şters, pe petale diafane,
Învârtindu-se în jurul meu,
Ascendent...
Eu stau,
Privesc şi mă minunez...
De când eram cât un fir de linte,
Şi până acum...
De când mă jucam cu păpuşile,
Până când am realizat ce înseamnă viaţa;
Până când am realizat cine sunt.
Şi totuşi...
Cine sunt ?

Trimiteți un comentariu