luni, septembrie 27

Tomnatic


Munţii se răstoarnă pe retină,
Se aruncă,
Ca nişte copii,
În mormane de frunze moarte,
Foşnind cioburi de sentimente,
Dispersate.
Cerul se sparge în mii de păsări negre,
Măceşe pică pe păru-mi ondulat,
Ca o coroniţă,
Iar o frunză abia luându-şi adio,
Se prelinge în palma-mi vineţie,
Dându-şi ultima suflare...

Trimiteți un comentariu