luni, iulie 26

Am dispărut...

M-am uitat într-un ciob de oglindă,
Şi-n acea imagine virtuală ce s-a format,
Am văzut ochii în a căror privire
Apare imaginea unui apus sângeriu,
Nasul puţin în vânt,
Buzele mari,
Supte de-a vântului tristeţe,
Faţa plină de alunele,
Ce-o fac să pară o tablă de şah,
Şi părul creţ, ciufulit,
Subliniindu-i trăsăturile.
Da, m-am descoperit,
Fizic, sunt eu...în faţa mea.
Dar sinele e pierdut,
S-a ascuns într-un colţ de nufăr.
Mă sperie pe mine însămi
Fata din ochii mei,
Ale cărei gânduri triste,
Nu se aseamănă cu cele de până acum...ale mele.
Au dispărut zâmbetele pline de fericire,
Sclipirea ochilor ce exprima bucuria exuberantă,
Gândurile joviale ce-mi furau minţile.
Am dispărut eu...
M-am şters de pe foaia pe care-am fost schiţată,
Cu un creion multicolor.

Trimiteți un comentariu