profrunzime

e-atâta profrunzime în noi
și atât de puțin ne e timpul
încât ne înfrunzește chipul
și ne rămân ochii goi

căutăm în profrunzime
dar nu vedem trunchiul de frunze
din scoarță ne e trecutul
din firimituri de pâine coacem începutul

e-atâta profunzime în noi
cât cer se-ntinde peste ape
cerem universului speranțe
să ne salvăm amândoi
- de noi